Sfânta Mănăstire ”Schimbarea la Față”- Petreștii de Sus vă invită să participați la manifestările prilejuite de sfințirea bisericii mănăstirii, care se vor desfășura după următorul Program:

JOI, 04 August, Orele 19.00: Primirea Icoanei Maicii Domnului Paramitia (Mângâietoarea) de la Mănăstirea Lupșa (Alba), a Icoanei Maicii Domnului Prodromița de  la Mănăstirea Sf. Elisabeta din Cluj-Napoca și a Raclei cu Moaștele Sf. Ierarh Nectarie Taumaturgul, urmată de Slujba Privegherii;

Orele 22.00: Taina Sf. Maslu

VINERI, 05 August, Orele 10. 00 –Sfânta Liturghie

                               Orele 19.00 –Slujba Privegherii

SÂMBĂTĂ, 06 August, Praznicul Schimbării la Față:

                Orele 08.00 – Slujba de sfințire a bisericii

                Orele 10.00 –Sfânta Liturghie în sobor de arhierei 

”Binecuvintează Doamne, pe cei ce iubesc podoaba Casei Tale” !

STAREȚ Protosinghel Teofil Popescu

ISTORICUL MĂNĂSTIRII

Vocatia românilor spre monahism este recunoscuta si consemnata de analele istoriei bisericesti. Mînati de dorul unei slujiri continue lui Dumnezeu, renuntînd la tot ce le oferea viata lumeasca, s-au îndreptat spre sihastrii, în pustietati, în munti sau în crepaturile pamîntului. Mirenii de ieri au îmbracat rasa monahala, lâsîndu-se definitiv în voia Atotputernicului.
Si-n acesta zona la care ne referim marturiile istorice adeveresc existenta unui locas de închinare la Petridul de Sus, pe platoul Muntelui Turzii.

Istoricul Gheorghe Moldovan, originar din aceste locuri, în monografia sa “Muntele Petridului” dateaza începuturile constructiei manastirii în prima jumatate a secolului XVI, mai precis cu 10-15 ani înainte de 1568. În acest an, regele Ioan Sigismund al II-lea, Principele Transilvaniei, emite un act prin care manastirea era obligata sa plateasca anual o arenda de un taler de aur, un berbec gras si un stup de albine,ScaunuluiAriesului.

În anul 1687 Mitropolitul Dosoftei al Moldovei (1624-1693) trimite cartea sa “Viata si petrecerea sfintilor” si manastirii Petridului cu o dedicatie în slavona.

Din simpla enumerare a numelor celor care au edificat locasul ortodox de pe Muntele Petridului, Mitropolitul Justin Moisescu deduce legaturile familiei vladicului moldovean cu Ardealul si probabil petrecerea unei parti din tineretea lui Dosoftei la Manastirea Petridului (acesta cunoaste foarte bine toponimia locului). În sprijinul acestei idei vine si faptul ca în biografia lui Dosoftei exista o pata alba, mai precis intervalul dintre anul nasterii, 1624, si 1648, anul calugariei sale la Probota. Se prea poate ca în acest rastimp pasii sa-l fi purtat pe tarîm transilvan, si o buna parte din tinerete sa o fi petrecut între calugarii de pe munte.

 În anul 1601, cînd marele Voievod Mihai Viteazul este ucis miseleste pe cîmpia Turzii, trupul i-a fost îngropat pe locul crimei, iar capul dus de ostenii sai credinciosi într-o pestera din Cheile Turzii. Aici monahii i-au savîrsit în taina prohodul, iar apoi, tot cu ajutorul lor, capul i-a fost dus la manastirea Dealu, lînga Tîrgoviste (potrivit spuselor lui Iorga).

În a doua jumatate a secolului al XVIII- lea, acesta mănăstire a fost una din puţinele crutate de generalul Adolf von Bucow de la distrugere, cu conditia ca preotii si monahii de aici sa tina cursuri scolare pentru tineretul celor trei Petriduri, si nu numai. Pe lînga scoala monahala pentru novici, aici era si o scoala de carte, de raspîndire a învataturii, manastirea devenind un puternic focar de civilizatie si cultura. Ba mai mult, aici se predau si cursuri de religie pregatindu-se astfel viitorii clerici, pe care ulterior episcopul îi hirotonea.

În 1772 manastirea de la Petridul de Sus avea un calugar, scapînd de represaliile ivite dupa miscarea lui Sofronie. Între slujitorii si calugarii manastirii Petrid, pe lînga cei doi preoti din sat, statistica Episcopului Inochentie Micu Klein mentioneaza în 1733 pe “Inocentius, calugar”. O inscriptie pe o icoana gasita de Iorga la Petrestii de Sus aminteste pe ieromonahul Macaria în 1765. Orbán Bálasz mentioneaza pe “popa Avram”, egumen al locasului monahal la sfîrsitul secolului al XVIII-lea, iar un cronicar din secolul XIX mentioneaza pe “popa Craciun”.

Ecourile rascoalei lui Horea ajung si aici, o parte din calugari sunt alungati, iar scoala de la manastire este redusa la tineretul celor trei Petriduri. Începînd cu veacul XIX asezamîntul monastic de aici este administrat de parohia Petridul de Sus, iar lectiile de la scoala manastirii au fost predate de preoti din parohiile vecine. Manastirea avea si o filie la cîtiva kilometri departare si anume, manastirea Berchis.

Evenimentele Revolutiei de 1848 duc la distrugerea manastirii. Avram Iancu si tribunul sau, preotul Simion Balint au vizitat manastirea, incluzîndu-o în planurile lor de lupta, datorita pozitiei ei strategice.

Dupa esecul luptelor din 19 si 20 decembrie 1848 petrecut între satele Tur si Comitig (azi Tureni si Comsesti) lancierii se retrag rasfirati la manastire, urcînd muntele. Auzindu-se acest lucru la Turda, o companie de vînatori unguri pornesc sa distruga locasul. Ajungînd aici gasesc totul pustiu, caci combatantii s-au retras spre manastirea Berchisului.” În ura lor, vînatorii ard biserica, scoala si celelalte constructii din rotonda. Clopotul a fost salvat de Oprea Lup, morarul de la Tau care l-a scos din flacari. Cartile si obiectele bisericesti fusesera ascunse din vreme printre tufisurile din jur, de catre unul din vietuitori, care nu a vrut sa paraseasca locurile. Satenii evlaviosi, construiesc monahului ramas o chilie, o clopotnita si o mica bisericuta. La el venea Avram Iancu, dupa esecul revolutiei, cînd pribegea prin aceste locuri. Oamenii, auzind de Craisorul Muntilor ca este sus la manastire, îi duceau mîncare cu rîndul satului.

Prin 1880 nu mai exista nici un calugar, sus, pe munte. În anul 1889 se mai putea vedea pardoseala bisericii din pietre frumoase, late, iar în fata ei o cruce mare de piatra. Lînga biserica se vedeau clar fundatiile edificiului scolii si ale micilor chilii calugaresti.

În perioada interbelica,  parintele Vasile Sinu, ajutat de enoriasi, între 1933-1937 reface vechea manastire,  schimbîndu-i hramul în “Schimbarea la Fata” (înainte fusese “Adormirea Maicii Domnului”). Sfintirea manastirii a fost facuta în data de 3 octombrie 1937 cu multi credinciosi, sobor de preoti în frunte cu episcopul, cîntari, flori si iz de sarbatoare.

În al doilea razboi mondial manastirea e distrusa din nou, iar clopotul vechi a disparut. Azi, se mai vad urmele fundatiei altarului si însemne sumare din mormintele calugarilor de altadata în spatele bisericii.

În rîndul manastirilor din Transilvania aceasta ocupa un loc de prima importanta. În timpurile de asuprire etnica si religioasa ea ne – a reprezentat ca institutie româneasca, a tinut aprinsa flacara credintei si a scolii nationale românesti, a raspîndit valorile eterne în strînsa legatura cu celelalte provincii românesti liberexviii.

Bastion al ortodoxismului, vatra de traditie si credinta strabuna, centru statornic de transmitere a învatamintelor perene pentru noile generatii. Aceasta a fost manastirea Petridul de Sus – Cheile Turzii.

MĂNĂSTIREA AZI

În anul 1997, la iniţiativa preotului Vasile Ştiopei de la Parohia Ortodoxă Oprişani II Turda, s-au început demersurile pentru reînfiinţarea acestei mănăstiri. A fost secondat de doi studenti teologi turdeni: Rares Moldovan si Horatiu Borza.

La propunerea Înalt Preasfintitului Arhiepiscop Bartolomeu Anania, Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în sedinta de lucru din 15-16 decembrie 1998 a aprobat reînfiintarea Manastirii Schimbarea la Fata din zona Cheile Turzii, judetul Cluj, cu destinatie pentru calugari. Actul numarul 6247/21 decembrie 1998 este semnat de Preafericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române si Presedintele Sfîntului Sinod .

Prin donatiile unui numar de credinciosi s-a creat o buna parte din baza materiala si financiara necesara reconstruirii manastirii pe terenul concesionat gratuit de Primaria comunei Petrestii de Jos. Ba mai mult, s-a gasit si un vietuitor pentru reînceputul vietii calugaresti în aceste locuri, în persoana monahului Teofil Popescu, fiu al orasului Turda, călugarit la Manastirea Cozia, fiind numit ca stareţ în luna aprilie a anului 2000.

În data de 07 decembrie 2007, cu binecuvântarea IPS Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu, de vrednică pomenire, a fost pusă piatra de temelie pentru biserica mănăstirii de către PS Vasile Someşanul.

Lucrările de construcţie au fost efectuate de o echipă condusă de Dl. Mircea Marian din Turda. Arhitectul proiectului este Dl. Romulus Zamblău (Câmpia Turzii), inginer proiectant fiind Dl. Marian Munteanu (Cluj Napoca). 

Construcţia lăcaşului de cult a durat 5 ani (2008 -2013), prin purtarea de grijă a părintelui stareţ, Protosinghelul Teofil Popescu.

Pictura în tehnica frescă a fost realizată de o echipă  condusă de pictorii Mihail Ionescu (Râmnicu Vâlcea) şi Adrian Dundev (Botoşani).

Iconostasul este sculptat în lemn de tei, fiind realizat de Dl. Pantelis din Salonic (Grecia).

Ctitor principal al noii biserici este Dl. Timari Beniamin cu soţia Ana Maria din Cluj Napoca. Printre binefăcători putem aminti şi credincioşi din judeţele: Cluj, Bistriţa Năsăud, Alba, Mureş, Maramureş şi Satu Mare.